Acest articol vă va ajuta să înțelegeți ce este cannabidiolul (CBD) și cum acţionează în organism, prin intermediul sistemului endocannabinoid (ECS).
Canabidiolul, numit și CBD, este un compus natural derivat din planta Cannabis Sativa. CBD este utilizat în medicamente, cosmetice și produse alimentare datorită acţiunii sale de reglare a unui sistem denumit endocannabinoid, esenţial pentru buna funcţionare a mai multor organe şi, în general, pentru sănătatea şi starea de bine a organismului. CBD s-a dovedit a fi un compus eficient pentru tratamentul unei multitudini de boli și tulburări, cum ar fi artrita, epilepsia, insomnia, psoriazisul și multe altele. După cum susține Organizația Mondială a Sănătății (OMS), CBD are un profil ridicat de siguranță și este bine tolerat atât de oameni, cât și animale. Este important de subliniat că CBD nu are efecte psihoactive și nicio cercetare nu a indicat un potențial de dependență (1).
Motivul pentru un potențial terapeutic atât de larg al CBD este faptul că această substanță se poate lega de receptorii din corpul uman și poate ajuta la reglarea activității sistemului endocannabinoid (ECS). ECS este un sistem care ar putea fi numit un regulator homeostatic.
Termenul “homeostazie” se referă la o stare de echilibru intern, care permite tuturor sistemelor din corp sa funcţioneze optim în raport cu mediul exterior, dar şi unele în raport cu altele. Toate organismele tind către homeostazie, acesta fiind motivul pentru care orice tulburare a funcţionării unui organ sau sistem duce inevitabil la o ajustare a funcţionării celorlalte organe şi sisteme.
În termeni simpli, ECS permite creierului tău să comunice cu celulele din corpul tau și invers, pentru a le monitoriza și a asigura nevoile. Influențează o mare varietate de procese fiziologice în tot corpul, ajutând la menținerea unei stări de echilibru al condițiilor fizice și chimice interne ale corpului. Este implicat în reglarea proceselor fiziologice și cognitive, cum ar fi activitatea sistemului imunitar, senzaţia de durere,
apetitul, dispoziţia, memoria, fertilitatea şi sarcina. Canabinoizii şi CBD Canabinoizii sunt substanţe care acţionează ca “mesageri” în sistemul endocannabinoid. Corpul uman îşi produce proprii canabinoizi, numiţi endo-canabinoizi (“endo” înseamnă “intern), însă substanţe cu structură moleculară foarte asemănătoare se găsesc şi în plante, în mod special în Cannabis Sativa. Aceştia sunt numiţi fitocanabinoizi.
CBD este un astfel de fitocannabinoid care, atunci când este introdus în organism, are capacitatea de a imita endocanabinoizii şi a se lega de receptorii ECS. Prin aceasta, CBD poate sprijini funcționarea corectă a ECS, ajutând organismul să-și recapete echilibrul și să se auto-regleze (1).
Comunicarea dintre celulele din corp este la fel de importantă precum comunicarea dintre diverse departamente dintr-o organizaţie. Un sistem de comunicare internă disfuncţional ar însemna că o nevoie bruscă sau o urgenţă pot rămâne neadresate, sau că un exces de resurse nu ar putea fi gestionat corespunzător. ECS este responsabil de această comunicare internă, aşadar o disfuncţie a acestuia poate duce la boală. În astfel de cazuri, CBD introdus din exterior poate interveni în sprijinul ECS.
Dacă vă confruntați cu o boală sau tulburare fizică sau psihică și doriți să începeți să utilizați produse cu CBD, ar trebui să alegeți un produs care se potrivește nevoilor dumneavoastră specifice.
În primul rând, diferite condiții necesită o doză diferită a substanței. Vă recomandăm să utilizați produse care sunt dezvoltate special pentru a trata afecțiunea sau simptomele cu care vă confruntaţi. În acest sens, veţi găsi produse dezvoltate special pentru a răspunde nevoilor mai multor afecţiuni în gama CANNASEN®.
Este important să reţineţi şi că produsele cu CBD vin în diferite forme de administrare și, pentru a alege tratamentul optim, trebuie să luaţi în calcul, pe de o parte, localizarea afecţiunii pe care doriţi să o trataţi cu CBD, iar pe de altă parte, biodisponibilitatea pe care o conferă forma de administrare aleasă. Biodisponibilitatea se referă la fracţiunea de CBD din cantitatea totală administrată care ajunge în circulația sistemică şi poate avea un efect terapeutic. Citiți mai multe despre biodisponibilitatea CBD în acest articol dedicat.
Sistemul endocannabinoid şi potenţialul terapeutic al reglării sale prin intermediul canabinoizilor constituie unul din vârfurile de lance ale cercetării medicale, în momentul actual. Pe măsură ce noi arii terapeutice sunt identificate, CBD va deveni o substanţă din ce în ce mai cunoscută şi utilizată pentru o multitudine de afecţiuni şi nevoi.
Dacă ați citit articolul anterior, știți deja că sistemul endocannabinoid, denumit și ECS, contribuie la gestionarea proceselor fiziologice din corpurile noastre. ECS este profund implicat în mentinerea homeostazei pielii, sprijinind procesul de formare şi regenerare celulară, precum și menținerea integrității barierei cutanate.
Pielea este cel mai mare organ al corpului uman, ce acționează ca o barieră de protecție, autoizolantă și impermeabilă. În plus, pielea este organul responsabil pentru simțul tactil, o interfaţă deosebit de importantă cu lumea exterioară, ceea ce înseamnă că orice tulburări legate de piele pot avea un impact negativ major asupra calităţii vieţii. În consecință, tratamentele care urmăresc să amelioreze aceste boli fac obiectul multor studii clinice.
S-a demonstrat că dereglarea ECS contribuie la o multitudine de boli ale pielii, cum ar fi psoriazisul, dermatita, acneea, căderea părului și tulburările de pigmentare. (1) Rezultatele studiilor recente au descoperit că tratamentele ce ţintesc reglarea ECS cu ajutorul fitocanabinoizilor pot avea un efect pozitiv asupra mai multor afecțiuni și simptome ale pielii, ceea ce vom explora în cuprinsul acestui articol.
Inflamația este o componentă normală a răspunsului imunitar care apare atunci când organismul luptă împotriva stimulilor dăunători, cum ar fi agenții patogeni sau iritanţi. Uneori, organismul poate identifica greșit un astfel de agent (extern sau chiar intern, în cazul afecţiunilor auto-imune), sau poate exagera reacţia inflamatorie, provocând din greșeală inflamație în ţesuturi care nu au nevoie de un răspuns imun sau în care pericolul patogen nu este atât de mare.
Inflamația recurentă a pielii este o problemă comună în rândul pacienților cu boli dermatologice. Canabidiolul (CBD) ajută la restabilirea echilibrului în organism, sprijinind sistemul imunitar în menținerea corectă a funcției sale, ceea ce include recunoașterea corectă a patogenilor sau iritanților şi reacţia adecvată şi proporţională cu ameninţarea. S-a demonstrat că CBD prezintă proprietăți antiinflamatorii, ceea ce înseamnă că terapiile pe bază de CBD sunt utile în tratamentul inflamației pielii. (2, 3)
Glandele sebacee situate în piele sunt responsabile pentru producerea unei substanțe uleioase și ceroase, cunoscută sub numele de sebum. Sebumul contribuie la formarea barierei fizico-chimice a pielii care o impermeabilizează, o protejează de deshidratare şi împiedică pătrunderea microbilor și a altor iritanți externi. Funcționarea defectuoasă a glandelor sebacee, combinată cu reacţii inflamatorii în ţesuturile mai profunde ale pielii poate duce, de exemplu, la acnee (dacă glandele produc prea mult sebum) sau dermatită atopică (dacă glandele nu produc suficient sebum). S-a demonstrat că CBD are un efect modulator asupra glandelor sebacee, ceea ce înseamnă că poate regla cantitatea de sebum produsă. Această capacitate modulatoare, combinată cu proprietățile sale antibacteriene și antifungice, o face o substanță promițătoare atât în tratamentul acneei, cât și al dermatitei atopice (1).
Durerea este o senzație neplăcută provocată prin stimularea prea intensă a receptorilor senzoriali, având rolul de a semnaliza creierului că ţesutul sau organul respectiv suferă sau este în pericol. Bolile cu componentă inflamatorie cronică (adică de lungă durată) tind să provoace în mod recurent disconfort şi durere mai mult sau mai puţin intensă, ceea ce poate face viața de zi cu zi a pacienților insuportabilă. Atunci când inflamaţia cronică afectează pielea – cum este cazul în dermatita atopică, psoriazis, în dermatitele alergice şi de contact – disconfortul se poate manifesta ca senzaţii de mâncărime, usturime, supraîncălzire sau chiar arsură, sensibilitate crescută la atingere sau chiar durere.
Mâncărimea este o problemă binecunoscută celor care suferă de boli dermatologice. Acest simptom nu numai că provoacă disconfort, ci și insomnie și chiar leziuni ca urmare a scărpinatului necontrolat (1), care pot agrava disconfortul şi chiar cauza infecţii. CBD, aplicat local, s-a dovedit a fi de ajutor în ameliorarea senzaţiei de mâncărime. (1)
Deoarece mâncărimea provoacă atât disconfort fizic, cât și psihic, tratamentul acestui simptom este o parte esențială a terapiilor pentru eczeme și psoriazis.
S-a demonstrat că CBD are un efect analgezic (4) și, deoarece ajută la reducerea inflamației și sensibilizării, poate contribui la ameliorarea pe termen lung a disconfortului în cazul mai multor tipuri de leziuni şi iritaţii cronice sau chiar acute, care însă necesită un timp de vindecare (cum e cazul abraziunilor sau al arsurilor solare). În plus, canabinoizii pot fi deosebit de eficienți în inhibarea durerii cronice, în comparație cu durerea acută.
Vindecarea rănilor este un proces complex care implică regenerarea celulelor pielii şi eventual a altor țesuturi ale corpului care au suferit o leziune, simultan cu apărarea acestora de infecţiile cauzate de pătrunderea agenţilor patogeni prin bariera compromisă a pielii.
Canabidiolul s-a dovedit a avea proprietăţi antibacteriene și antifungice (5) care, în combinație cu efectele sale de reglare a funcţiilor de barieră cutanată şi de modulare a răspunsului imunitar, menționate mai sus, poate ajuta semnificativ procesul de vindecare a rănilor, inclusiv în cazul pacienților cu psoriazis și dermatită.
Psoriazisul este o afecțiune a pielii caracterizată de înmulţirea şi deteriorarea în ritm accelerat ale celulelor pielii, ceea ce duce la formarea de scuame, regiuni inflamate şi iritate, mâncărime şi disconfort. Cercetările sugerează că CBD are potențial în tratamentul psoriazisului, datorită capacității sale de a regla, prin intermediul ECS, procesul de înnoire celulară, ceea ce înseamnă că încetinește și normalizează procesul
de regenerare a pielii (6).
Cercetările arată că CBD prezintă oportunități multiple în tratamentul bolilor și tulburărilor dermatologice, cum ar fi psoriazisul sau acneea. Prin proprietățile sale antiinflamatorii și de vindecare a rănilor, poate ajuta în tratamentul leziunilor. Datorită proprietăților de ameliorare a durerii și a mâncărimii, poate ameliora disconfortul şi îmbunătăţi calitatea vieţii. Iar datorită efectului său modulator asupra glandelor sebacee și asupra procesului de regenerare celulară, poate ajuta pielea să-și recapete ritmul şi echilibrul natural.
Utilizarea canabisului în scopuri medicinale a fost documentată a fi început acum cel puţin 6000 de ani.(1) De fapt, cele mai vechi dovezi ale cultivării canabisului datează din 4000 î.Hr. în China, unde planta de cânepă era folosită ca aliment, fiind una dintre „cele 5 grâne” ce formau baza dietei împreună cu orezul, orzul, meiul și boabele de soia.(2)
În timpul dinastiei Han din China (206 î.Hr. – 220 î.Hr.), cea mai veche farmacopee din lume, Pen-ts’ao Ching, documentează tradițiile orale transmise de-a lungul generațiilor, începând cu anul 2.700 î.Hr. Farmacopeea menţionează utilizările medicinale ale canabisului în tratamentul unei serii de boli, printre care dureri reumatice, constipație, tulburări ale sistemului reproducător feminin, malarie, precum şi pentru a anestezia pacienţii în timpul intervenţiilor chirurgicale.(3)
În India, canabisul era utilizat atât în scopuri medicinale, cât și recreative, având şi asocieri spirituale şi religioase. Canabisul era una dintre cele cinci plante sacre denumite: „sursele fericirii”, „dăruitoare de bucurie” și „aducătoare de libertate”.(3) Deja în jurul anului 1000 î.e.n. distincția dintre efectele psihoactive și cele medicinale era documentată clar. Canabisul era utilizat pe scară largă în numeroase categorii de tratament, printre care: ca analgezic (în special împotriva durerilor de cap), anticonvulsiv (în epilepsie, rabie), hipnotic, tranchilizant (contra anxietăţii), anestezic, antiinflamator (în reumatism), antibiotic, antiparazitar (împotriva viermilor intestinali), antispasmodic și antidiareic, ca stimulent digestiv și al apetitului, precum și ca afrodiziac și expectorant (în astm).(3)
Cunoașterea și utilizarea plantei în Asia de Est şi Sud-Est s-a răspândit în Orientul Apropiat, unde o regăsim menţionată în textele medicinale islamice în anul 1000 e.n. Probabil comercianții arabi au fost cei care au adus canabisul şi pe continentul african, de unde s-a răspândit ulterior împreună cu sclavii africani, ajungând până în Brazilia în secolul al 16-lea.(3)
Între timp, în sudul Europei, cânepa era o resursă folosită exclusiv pentru cultivarea fibrelor utilizate în textile, iar cunoștințele despre utilizările medicinale ale canabisului erau aproape inexistente, deoarece era confundat cu opiumul. Prin urmare, istoria îndelungată documentată a beneficiilor medicale ale canabisului nu a ajuns în Europa de Vest înainte de secolul al 19-lea.(3)
Utilizarea terapeutică a canabisului a fost introdusă în medicina occidentală în 1839 de către medicul irlandez William O’Shaughnessy, autorul cărții „Despre preparatele de cânepă indiană sau gunjah”. Scrierile sale s-au bazat pe experiența sa în India, unde a lucrat pentru Compania Britanică a Indiilor de Est. O’Shaughnessy a adunat informaţiile despre canabis consultând literatura existentă despre acesta, precum și discutând cu bătrânii și vindecătorii locali pentru a înțelege atât utilizarea recreațională, cât și cea medicală a canabisului. Ulterior publicării cărţii sale, O’Shayghnessy a reuşit să dovedească şi experimental proprietățile analgezice și sedative, precum şi siguranţa utilizării canabisului. În urma acestui succes, planta și-a câștigat rapid un rol central în medicina practicată în Europa și America de Nord.
Adoptarea rapidă a canabisului ca plantă medicinală a dus la înființarea de către Societatea Medicală de Stat din Ohio a Comitetului pentru Cannabis Indica, care în 1860 a raportat utilizarea cu succes a canabisului împotriva gonoreei, astmului, reumatismului și durerilor de stomac intense.
Popularitatea sa tot mai mare i-a adus statutul de produs farmaceutic fără prescripție medicală cunoscut sub numele de „cura lui Piso” sau „tratamentul de o zi pentru tuse”.
În 1924, în urma unei jumătăţi de secol de consum de canabis documentat, Enciclopedia Analitică de Practică Medicală Sajous concluziona că planta era utilă în tratamentul migrenelor, tusei și inflamației, dar şi al bolilor mai grave precum tetanos, rabie și gonoree.(1)
În ciuda deceniilor de siguranță şi eficacitate dovedite în utilizarea terapeutică, lumea occidentală a adoptat o legislație ostilă împotriva canabisului în 1937, când „Legea privind impozitul pe marijuana” a fost adoptată în SUA, iar în 1942 canabisul a fost eliminat din Farmacopeea Statelor Unite.(5) Alte ţări occidentale au urmat exemplul SUA, scoţând treptat canabisul în afara legii.
Adoptarea legislației ostilă avea o motivaţie pur politică. Concluziile Comisiei pentru medicamente din cânepă din India, cerute de Camera Comunelor din Marea Britanie, afirma următoarele:
În ceea ce privește presupusele efecte mentale, comisia a ajuns la concluzia că utilizarea moderată a medicamentelor pe bază de canabis nu produce efecte dăunătoare asupra minții. […] De regulă, aceste droguri nu tind să inducă crimă și violență. […] Utilizarea moderată a acestor medicamente este regula, iar consumul excesiv este relativ excepțional. Utilizarea moderată nu produce practic efecte nocive”.(4)
Cu toate acestea, până în 1961, Națiunile Unite au inclus canabisul în lista drogurilor ilegale, anunţând o colaborare globală pentru a le interzice și monitoriza utilizarea, cunoscută sub numele de Convenția Unică privind Drogurile Narcotice. În 1972, acest tratat al ONU a fost modificat în sensul unui efort tot mai mare de a preveni cultivarea de opiu și canabis, lărgând componenţa şi atribuţiile Consiliului Internațional de Control al Narcoticelor.
Astfel, reglementările care deja scoseseră canabisul în afara legii au fost reafirmate de către comunitatea globală, obligând țările fără astfel de reglementări să adopte tratatul ONU pentru a fi în conformitate.(5) Drept urmare, medicamentele pe bază de canabis prescrise de medici de mulți ani au fost interzise și peste 2000 de produse cu canabis au fost scoase de pe rafturi.(6)
Pentru a înţelege magnitudinea acestei schimbări, e important de menţionat că înainte de prima iniţiativă împotriva canabisului din 1937, cel puțin 280 de companii farmaceutice (7), printre care multe din companiile farmaceutice importante prezente astăzi pe piaţa internaţională produceau medicamente pe bază de canabis. În 1937 existau aproximativ 9.420 de medicamente cu canabis, cumulând 20% din totalul
estimat al produselor de uz terapeutic de pe piaţa globală. (8) Canabisul a rămas ilegal până în 1972, când a avut loc o mișcare către dezincriminare și atitudinea publică şi politică a început să vireze către o toleranță și acceptare crescândă a beneficiilor medicale ale canabisului, o schimbare de sentiment care a devenit fundamentul utilizărilor medicale ale canabisului astăzi. (5)
În perioada dintre interzicerea canabisului și toleranța crescândă față de beneficiile medicale ale acestuia, profesorii Raphael Mechoulam și Yechiel Gaoni de la Universitatea Ebraică din Ierusalim au realizat un studiu revoluționar despre motivul pentru care planta de canabis posedă proprietăți terapeutice și modul in care interacționează cu fiziologia umană. Ei au descoperit interacţiunea componentelor active numite canabinoizi cu un sistem de semnalizare neuronală necunoscut până atunci. Canabinoizii din planta de cânepă erau practic identici cu transmiţătorii produşi chiar de corpul uman – denumiţi endocanabinoizi – în scopul de a modula acest sistem necunoscut şi extrem de complex. Sistemul necunoscut a fost numit Sistemul Endocannabinoid (ECS), iar studierea sa este baza înțelegererii interacțiunii canabisului cu fiziologia și chimia corpului uman. (9)
În 2018, OMS a concluzionat că unul dintre canabinoizi – cunoscut sub numele de canabidiol sau CBD - este sigur și bine tolerat la oameni (și animale), deoarece nu este asociat cu niciun efect negativ cunoscut asupra sănătății și nici nu are potențial de abuz. În plus, OMS a raportat că CBD a fost dovedit ca fiind un tratament eficient pentru epilepsie, așa cum s-a demonstrat în mai multe studii clinice, în timp ce dovezile
preliminare sugerează că acesta are potenţial benefic şi în tratamentul bolii Alzheimer, cancerului, psihozei, bolii Parkinson și a altor afecțiuni severe. (10)
La momentul actual, reglementările privind utilizarea în scopuri medicinale a canabisului au devenit sau sunt în curs de a deveni mult mai permisive în multe ţări (11), conform hărţii de mai jos.
[UTILIZARE REGLEMENTATĂ] [PROIECTE PILOT PRIVIND PERMITEREA UTILIZĂRILOR MEDICINALE] [NABIXIMOLS (SATIVEX) AUTORIZAT]
În ultimul deceniu, au fost efectuate multe studii pentru a înțelege întregul potențial farmacologic al canabisului în farmacologie. (13) E de menţionat un studiu din 2013 desfăşurat în SUA, care a susținut concluziile multor studii anterioare, afirmând foarte clar că „că utilizarea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă pentru care canabisul ar putea servi ca alternativă clinică a scăzut semnificativ, odată ce a fost implementată o lege privind canabisul medical”. (14) Autorii au descoperit, de asemenea, că scăderea vânzărilor medicamentelor eliberate pe bază de rețetă a fost estimată a rezulta într-o economie de 165,2 milioane USD pe an pentru programele de asistență medicală. (15) La ora actuală, industria farmaceutică demonstrează un mare interes pentru canabis (16,17,18), dovedind că valorificarea cunoştinţelor generaţiilor trecute are atât potenţial terapeutic, cât şi financiar.
Acum, provocarea este de a educa legislatorii cu privire la numeroasele beneficii ale canabisului medicinal, astfel încât cererea pentru un acces mai larg la beneficiile acestuia să poată fi îndeplinită, iar canabisul să poată reintra în practica medicală uzuală.